Constantin NEDEA este cetățean de onoare al orașului Costești

*Cristian Sabău

Profesorul universitar dr. Constantin NEDEA (“profesor de studenți”, cum spunea un prieten) a fost în centrul unei ceremonii care s-a desfășurat la Liceul Teoretic Costești, joi 12 octombrie 2023 pe la orele amiezii. Pentru meritele sale demonstrate în domeniul învățământului superior din România, Algeria și Canada, dar și pentru importantele realizări din domeniul cercetării i-a fost decernat titlul de cetățean de onoare al orașului Costești. Diploma de cetățean de onoare i-a fost înmânată de către primarul Ion Baicea care a și ținut un scurt laudatio motivând opțiunea pentru acordarea acestui onorant titlu. Ceremonia înmânării diplomei de cetățean de onoare a fost organizată impecabil de corpul profesoral prezent în număr mare și de directoarea liceului, profesoara Liana-Claudia Constantinescu, musceleancă din Boteni, un produs al școlii argeșene de toate gradele. Și în afara elevilor de clasa a XII-a, la eveniment au fost prezenți profesori de azi, profesori de ieri, foști directori…

Profesorul româno-canadian Constantin Nedea (care susține că are în România o rădăcină pivotantă iar în Canada doar o rădăcină firoasă) s-a născut ȋn comuna Buzoeşti şi în anul 1963 a absolvit Liceul din Costeşti (fără să fi avut vreo absență!). A absolvit liceul nu numai ca şef de promoţie, dar și ca adevărat campion al rezolvării problemelor dificile din Gazeta Matematică. Ulterior, absolvent (printre primii!) al Facultății de Chimie din cadrul Universitatea Bucureşti, Constantin Nedea a avut de înfruntat un handicap major: pentru că nu avea buletin de București (vă amintiți filmul?) cu mare greutate a ajuns cadru didactic la Universitate. Deși chimist prin formație, dată fiind apetența sa pentru matematică a reușit să algebrizeze formulele chimice, altfel spus să utilizeze formalismul matematic în chimie. A publicat în 1972 la Editura Didactică o lucrare cu un subiect nou pe atunci: “Metale tranziționale” (așa, ca să se vadă că există tranziție și în alte domenii un numai în societate…). Ca urmare a faptului că activitatea sa a fost remarcată, în cadrul unor schimburi internaționale a fost trimis să pregătească studenți în străinătate și a parcurs treptele didactice universitare de la asistent și șef de lucrări până la profesor universitar. De-a lungul timpului a primit mai multe invitații de a rămâne peste hotare, dar și-a amintit mereu cuvintele socrului său -fost deţinut politic-: “Să nu vă muşte şarpele! Guvernele vin şi pleacă, țara rămâne!”. Și a rămas până azi: până-n decembrie 1989 – tot mai izolată, după 89 – tot mai jefuită de o nouă monstruoasă coaliție aceea dintre politicienii corupți și întreprinzătorii profitori (din țară și de afară)…

Intrând în conflict cu sistemul universitar clientelar (dar parcă mai puțin atunci, decât acum), profesorul Nedea a decis că e momentul să-și continue cariera universitară în Lumea Nouă, mai precis la Montreal în Canada. Îmbinând cariera universitară cu cercetarea dar și cu industria chimică profesorul Nedea a înființat o firmă „ChemPlan Consulting Inc.”, cu activitate atât în Canada cât și în România. Dintre produsele sale de succes am reținut un supliment alimentar pe bază de ulei de grăsime de emu (emu fiind o pasăre care trăiește în Australia, din aceeași familie cu struțul), ulei bogat în acizi grași nesaturați Omega3, Omega6 si Omega9, care are o puternică actiune antibacteriană si antiinflamatoare. O adevărată minune medicală, o resursă echivalentă cu aspirina în anii 1900, acest ulei contribuie în mod substanțial la reducerea colesterolului din sânge și la vindecarea unor boli de piele: psoriazisul, eczemele, rozaceele și acneele, sau diverse tipuri de arsuri.

Cum subliniam, personajul principal al zilei de 12 octombrie la Costești a fost Constantin Nedea dar să n-o uităm pe distinsa doamnă Elena Maria Nedea soția proaspătului cetățean de onoare de la Costești, tot cercetătoare în domeniul chimiei farmaceutice cu focusare pe taxane bioactive (sau -mai pe înțelesul nostru al celor care au cam rupt-o cu chimia de ceva vreme-) niște substanțe folosite în chimioterapie mai ales în tratamentul cancerului mamar (așa susține Google!). E adevărat că, fiind numai musceleancă (și nu costeșteancă), n-a primit un titlu, dar a primit un splendid buchet de flori!

În cuvântul de mulțumire Constantin Nedea a subliniat că dacă a avut succes oriunde în lumea asta a fost datorită educației primite iar nivelul educației, calitatea învățământului, și calificarea profesorilor pe care i-a avut s-au ridicat la nivelul standardelor internaționale cele mai pretențioase. Și asta, nu numai în domeniul chimiei aplicate… Pornind de la această observație, profesorul Nedea le-a spus tinerilor prezenți la eveniment: “Nu există nimic mai scump în viața decât educația… Investiți în educație și șansele dumneavoastră în viață cresc.”

Pentru a trece de la vorbe la fapte (ceea ce mai rar se întâmplă pe plaiuri mioritice!) profesorul Nedea și-a propus o acțiune punctuală cu eficiență palpabilă: a instituit Bursa Constantin Nedea care anual va fi o recompensă pentru rezultate foarte bune la învățătură și o șansă oferită absolvenților cu merite deosebite.

În sensul celor arătate, în cadrul aceleași ceremonii destinse, prietenoase (cu adevărat “ceremonioase” în sens oficial au fost doar eșarfa primarului Ion Baicea, costumul profesorului Nedea și vestimentația doamnelor profesoare prezente la eveniment), șefa promoției clasei a XII-a Andreea Mihaela Popescu – de la Liceul Teoretic Costesti care a primit premiul de excelenţă Constantin Nedea (pentru anul 2023), ȋn valoare de 1000 de dolari canadieni. Am înțeles că este o elevă excepțională (poate-l va depăși pe profesorul Nedea, dă Doamne, e nevoie de tineri valoroși), dar dacă ar fi numai pe sfert de excepțională la învățătură pe cât e de frumoasă și delicată deja ar fi de ajuns cu asupra de măsură. Pentru a ajuta procesul de învățământ, profesorul Nedea intenționează ca prin firma sa să sponsorizeze laboratorul de chimie al liceului pentru achiziționarea de aparatură specifică lucrărilor practice din programa școlară. Un laborator școlar bine dotat, care, din câte am aflat de la primarul Ion Baicea și de la directoarea Liana-Claudia Constantinescu e foarte posibil ca pe viitor să poarte numele Constantin Nedea…

Prin bunăvoința directoarei, am vizitat liceul costeștean și am fost plăcut impresionat de faptul că liceul are internat și cantină oferindu-se astfel o șansă în plus copiilor din mediul rural care n-au posibilitatea să facă zilnic naveta din zone greu accesibile. Mare păcat că alte licee au renunțat la aceste facilități, transportul tuturor elevilor cu microbuzele este doar o poveste…

Rezumând, am făcut cunoștință cu un oraș curat, cu oameni binevoitori, cu un liceu decis să-și pregătească tinerii cât mai bine pentru viața în societatea care (nu întotdeauna) îi așteaptă cu brațele larg deschise… Felicitări (încă) noului cetățean de onoare, felicitări organizatorilor evenimentului, iar eu aștept invitația pentru decernarea Bursei Constantin Nedea pentru anul 2024!

Cu (ceva) umor, despre (ceva) continuitate

Miercuri 10 mai 2023 (fără nicio legătură cu celebra zi a regalității pe care o groază de în republicani se-ndeasă s-o sărbătorească!) Teatrul Al. Davila a deschis cea de-a XXVI-a ediție a Festivalului Internațional al Teatrului de Studio, având ca punct de interes Teatrul Balcanic! Așadar, timp de 8 seri fericiții amatori de teatru care au găsit bilete (locurile în sală fiind limitate) am/au urmărit 8 piese de teatru propuse de teatrul gazdă și de invitații săi. Așadar îndrăgostiții, prietenii și amatorii de teatru pe scenă mică au fost așteptați și bine-primiți în fiecare seară la ora 19.00 în Sala Studio ,,Liviu Ciulei”

Deschiderea festivă a fost o oficiată de directorul teatrului Al. Davila – Dan Tudor și de directorul festivalului – Sevastian Tudor. S-ar putea crede că între cei doi Tudori este o relație de rudenie și că așa –cu sprijinul Consiliului Județean Argeș- la conducerea teatrului a fost instalată, precum în Anglia medievală – dinastia Tudorilor. Nu e tocmai așa dar o legătură există și anume o comuniune de idei, de prietenii și de sentimente de amiciție care îi leagă pe cei doi Tudori de teatrul din țările Balcanilor. Recunosc, și eu sunt un amator de teatru balcanic tocmai pentru că am văzut zeci de spectacole de bună calitate produse de teatre din mai multe țări ale Balcanilor.     

După câțiva ani de deviere de la linia balcanică pe o direcție centrată pe prieteni și colegi de generație inițiată de managerul Nicolae Poghirc (un experiment P care a fracturat linia teatrului piteștean) lăudându-se (și poate auto-iluzionându-se) că va duce teatrul piteștean să joace în altă ligă, europeană, nu balcanică, am avut parte de un come–back (cum spunem noi, tinerii!). Fiind vorba de un moment festiv, a fost prezent pe scenă (înaintea începerii spectacolului!) vicepreședintele Consiliului Județean Argeș, Adrian Dumitru BUGHIU care apreciat revenirea la un drum știut și onorat de realizări. Cu un umor a oferit prețuirea CJ Argeș sub formă oficială și palpabilă de diplome și albume. I-a stat bine pe scenă pentru că acel scurt Laudatio al teatrului a fost făcut cu un umor de care nu-l bănuiam, cum cam rar se întâmplă pe la oamenii politici. Ba chiar și cu auto-ironie critică, recunoscând public că partea mai anevoioasă a muncii au înfăptuit-o colegele sale din CJ Argeș, dumnealui mulțumindu-se cu partea festivă adică cu florile și fotografiile. Bravos dom’vice, mare lucru sinceritatea politică fie dânsa manifestată chiar și la teatru!  

Tot despre continuitate dar la plural, adică despre tot felul de continuități

Prin mesajul vice-președintelui său, CJ Argeș a apreciat eforturile managerului Dan Tudor care a redat festivalului tematica Teatrului Balcanic și l-a re-adus pe Sebastian Tudor ca director al festivalului. A fost o strategie înțeleaptă Sebastian Tudor apelând (și găsind răspuns pozitiv) la prieteniile stabilite pe durata a aproape două decenii cu reprezentanți ai unor teatre din Balcani. S-a demonstrat (încă o dată!) că relațiile personale de prietenie și apreciere reciprocă sunt mai eficiente decât relațiile instituționale de multe ori conjuncturale, reci, efemere, de fațadă…

Ar fi normal, -măcar de dragul istoriei factuale- să ne aducem aminte de continuitatea oamenilor de teatru implicați în eveniment: în urmă cu vreo 10-15 ani, directorul artistic de azi, Marius Zarafescu era selecționerul festivalului, iar managerul Dan Tudor, monta câteva spectacole la DAVILA…  Așa că… iată firul roșu al continuității!

Pentru că dacă tot vorbim despre continuități trebuie să clarificăm puțin istoria (și pre-istoria) acestui festival. Ediția I-a a Festivalului a avut loc în martie 1980 (în regimul de tristă amintire – ar zice unii) și printre participanți a fost Teatrul Național Craiova (care pe atunci un era și Marin Sorescu). Teatrul craiovean a prezentat atunci o foarte bună versiune a Năpastei în regia lui Mihai Manolescu cu Vasile Cosma, Tudor Gheorghe (în Ion nebunul), Valeriu Dogaru dar mai ales cu o extraordinară Leni Pințea-Homeag în Anca. În mai 1991 am văzut Năpasta caragialiană la Teatrul Național Mihai Eminescu din Chișinău (care, aflat în turneu în România a jucat și la Pitești) o Năpastă regizată de Florin Zamfirescu cu Boris Bechet (de luminoasă amintire) în rolul lui Dragomir, Vitalie Rusu – Ion, ocnașul nebun, Constantin Adam – Gheorghe și Eliza Bercu–Bodeanu – Anca. Îmi mai amintesc de o producție cu Năpasta de la Râmnicu Vâlcea în regia lui Adrian Roman prezentată la Festivalului piteștean acum vreo 15 ani… Așadar s-ar putea spune că Năpasta din acest an vine în mod firesc în urma Năpastelor din anii trecuți… mai mult, legitimează valoarea festivalului piteștean și implicit a scenei piteștene.

Primele trei ediții ale Festivalului teatrului de Studio au avut loc în primăverile 1980-1981 și 1988… Apoi  -la începutul anilor 90- au venit vremuri grele. Mare noroc cu începutul de mileniu și cu directorul Sebastian Tudor care a găsit resurse pentru a relua –în noiembrie 2001, după 13 ani- festivalul piteștean. O ediție care a început (ca și cea din acest an a XXVI-a!) cu o piesă a Yasminei Reza (Conversație după înmormântare). Historia se repetă…

 În mod neașteptat, câte unii își respectă cuvântul dat!

Când în deja depărtata lună noiembrie a lui 2022 directorul Dan Tudor lansa Festivalul Internațional cu tema Comicul necesar și anunța că Teatrul Davila va organiza un un ci două – al doilea fiind cel cunoscu de Teatru de Studio, bănuiesc că pe mulți i-a pălit o bănuială că asta e doar o poveste de spus în prag de iarnă. Dar –fapt rar pe la noi- Dan Tudor s-a ținut de cuvât și –în prag de vară- am avut parte de Festivalul Teatrului de Studio despre care povestim câte ceva acum.

Au onorat invitația de a participa la festivalul piteștean, Teatrul de Dramă și Păpuși, Vrața, Bulgaria cu spectacolul ,,Regina frumuseții din Leenane”, Teatrul Național ,,Sterija”, Vârșeț, Serbia cu piesa,,În plină glorie”, Teatrul Național Satiricus I.L. Caragiale, Chișinău, Republica Moldova cu ,,Năpasta” lui Caragiale, Teatrul ,,Sică Alexandrescu” din Brașov cu spectacolul,,Doi pe o bancă”, Teatrul Dramaturgilor Români (TDR), București, cu spectacolul ,,TZUKI ȘI TATI” de (și cu) Florinel adică Florin Piersic junior (un junior deja trecut la seniori).

Teatrul piteștean, gazda și organizatorul festivalului cu focus pe teatrul balcanic a fost prezent cu 3 spectacole inclusiv coperțile festivalului. Teatrul ,,Alexandru Davila” Pitești a deschis festivalul cu premiera piesei ,,De trei ori viață” (o traducere mai bună ar fi Trei versiuni ale vieții) de franțuzoaica Yasmina Reza – o ființă umană cu adevărat mondializată, care prin predecesori mărturisește despre amestecul de rase, etnii și religii. Piesa Yasminei Reza a fost prezentată în regia lui Thomas Ciulei, aflat la primul spectacol regizat în România, nimeni altul decât fiul celebrului actor, regizor, scenograf și arhitect Liviu Ciulei. Thomas Ciulei qa a regizat și spectacolul cu ppiesa Yasminei Reza chiar de sala proiectată și realizată sub îndrumarea tatălui său, numită la inaugurare Studio 125 (după numărul locurilor de atunci) și care în prezent se numește Liviu Ciulei, în baza unui act oficial cu durată limitată și condiționat de performanța artistică. Apoi, la jumătatea festivalului Teatrul Davila a prezentat Spectacolul ,,URMUZ” de Valeriu Butulescu, iar în încheiere, în a opta zi a maratonului de teatru a prezentat ,,VOLPONE” de Ben Jonson într-o versiune a regizorului Bogdan Cioabă.

Bine că n-a fost un festival cu jurizare și premii, pentru că membrii juriului ar fi avut dificultăți serioase să stabillească ierarhii. Mie mi-ar fi fost greu să numeasc câștigătorii atât la nivelul regiei, cât și a actorului și actriței din rolurile principale. N-ar fi fost ușor să alegi între regia lui Thomas Ciulei pentru De 3 ori viață Alexandru Grecu pentru Năpasta lui Caragiale sau Bogdan Cioabă pentru Volpone. Nici să alegi –de exemplu- între Ludmila Gheorghiță (Anca din Năpasta caragialian-chișinăuană) sau Monica Boldovină Bugle (Florence Foster Jenkins din În plină glorie de la Teatrul Sterija din Vârșeț, Serbia).  

**

Aceste rânduri sunt doar o sinteză a faptelor (teatrale) petrecute în sala Liviu Ciulei a teatrului piteștean în perioada 10-18 mai 2023. Vom mai reveni cu oarece detalii. Deocamdată, concluzia absolut pozitivă a tras-o Consiliul Județean Argeș, finanțatorul teatrului piteștean, care într-o postare pe FB (că așa comunicăm noi azi) a scris : “În aplauzele spectatorilor, s-a încheiat cea de-a XXVI-a ediție a Festivalului Internațional al Teatrului de Studio, Focus- Teatrul Balcanic. Pe toată durata festivalului, bogat în evenimente artistice, echipa Teatrului ,,Alexandru Davila” a cules roadele implicării sale, atât artistice, cât și organizatorice.” Chiar așa este, are dreptate CJ Argeș! Depunem mărturie (pozitivă), echipa teatrului le-a cules (roadele!), și noi vom reveni!

Cristian Constantin

https://cristiansabau.wordpress.com/2021/02/02/cine-a-inchis-spitalele-din-romania-uefmipnl-pdl-udmr/