Ne-am despărțit de curând de cel care a fost DAN IVĂNESEI, ACTOR (cu toate literele majuscule!) de mare sensibilitate combinată cu deosebită forță expresivă. Un actor pentru 4 anotimpuri, capabil să intre în orice rol și să-l exprime în așa fel încât spectatorul să simtă emoția… Un actor al cărui magnetism atrăgea spectatorul în povestea de pe scenă și nu-l mai lăsa până la aplauzele finale… N-ar mai fi nimic de adăugat decât că ne va lipsi privirea lui blândă si evantaiul de expresii faciale de la regret și perplexitate la extaz și/sau triumf… Ne va lipsi și timbrul deosebit al vocii sale care articula cuvintele ca la carte, așa cum puțini actori (mai ales din generațiile mai noi) o mai fac azi… DAN IVĂNESEI a fost ACTOR 100%, actor care și atunci când nu avea de spus vreo replică, sau de făcut vreun gest, atrăgea atenția… Expresiile sale din diferite scene ar putea fi folosite ca exemplificări de expresivitate, de transmitere a unor semnale, a unor stări… Mulțumim MAESTRE DĂNUȚ, pentru tot ce ne-ai dat, pentru tot ce ne-ai lăsat…

**

Nu, nici Cavalerii și nici Cavalerismul n-au dispărut odată cu caii…

În urmă cu două sătămâni am fost -pentru ultima dată- împreună cu ACTORUL de mare talent și sensibilitate DAN IVĂNESEI/ L-am petrecut pe ultimul drum, am văzut cum cortina s-a transformat în lespede funerară. Veți citi mai spre final sincerele regrete ale celor care l-au cunoscut îndeaproape, i-au fost parteneri pe scenă, chiar mai multe decenii. Ca spectator cu frecvență bună la spectacolele daviliene, l-am văzut chiar de la debut… A fost un spectacol pe un text nu tocmai atrăgător dar Dan Ivănesei a avut o prestație remarcabilă. Apoi l-am văzut în câteva spectacole foarte bune în roluri în care talentul și disponibilitatea sa se puteau desfășura… Dar până să-mi atragă atenția ca actor mi-a atras atenția ca protagonist al unei întâmplări de pe la jumătatea deceniului 9 al trecutului veac, prin 84-85, cred…  Eram pe-atunci unul din cei 2000 de „savanți” (toți eram „savanți” de la plutonierii de securitate de la poartă până la lucrătorii de la întreținerea incintei – spațiile verzi erau foarte generoase!) din Institutul de Reactori Nucleari-Energetici – IRNE Mioveni. În fiecare an primeam o generație nouă (câteva zeci) de absolvenți cu studii superioare și medii care veneau cu repartiții guvernamentale. Între acești absolvenți erau multe fete, absolvente de Chimie, Fizică, Energetică, Matematică, sau laborante (absolvente cu studii medii), unele foarte frumoase. Într-o dimineață de vară trebuia să ne întâlnim mai mulți colegi la TEHNIC CLUB (azi dispărut), pe-atunci un loc(al) foarte plăcut și instructiv prin activitățile organizate. Două colege din ultima generație de absolvente de universitate au venit foarte afectate de un incident. Înainte de a veni la întâlnirea de la TEHNIC fuseseră la o cafea la un bar situat la parterul complexului FORTUNA. Erau fete frumoase, n-aveau cum să nu atragă atenția… așa că s-au apropiat doi puștani care au încercat să le acosteze într-un mod trivial. La refuzul fetelor, au insistat într-un mod agresiv… În acel moment în bar nu era multă lume, personalul era preponderent feminin, dar de la o masă s-a ridicat un tânăr înalt, blond, care a intervenit și i-a determinat pe puștanii agresivi să le lase în pace pe fete… După care tânărul s-a legitimat, era actor la Davila și se numea DAN IVĂNESEI… Recunosc, am fost puțin surprins pentru că deși era un bărbat impunător prin înălțime, nu era un Hercule, un Schwarzenegger. Și totuși într-o situație tensionată a simțit nevoia să intervină, să le apere pe acele fete de agresivitatea unor tineri cam prea îndrăzneți… Așadar, cel care crede că odată cu caii au dispărut și cavalerii și cavalerismul, se înșală. Deși am avut destule ocazii, această întâmplare, de-acum mai bine de 4 decenii, nu i-am povesit-o nici protagonistului acelei fapte – Dan Ivănesei, nici soției sale – talentata actriță (și profesoară) Mirela Cioabă. Dar, e bine să se cunoască o altă fațetă, nu doar a actorului ci și a personajului real DAN IVĂNESEI. Regret că nu i-am spus nici lui, deși am avut mai multe ocazii, acum vreo câțiva ani a insistat să văd un spectacol Lorca (Nuntă însângerată) la Teatrul Național Marin Sorescu din Craiova. Am petrecut toată ziua împreună, am fost și la un bar la o cafea am văzut spectacolul (care în ciuda prestației foarte bune a actrițelor Mirela Cioabă și Raluca Păun nu m-a impresionat) ne-am întors la Pitești, noaptea târziu… și tot nu i-am spus, am amânat pentru altă dată. Din păcate, așa a fost să fie, altă dată uneori devine niciodată…

**

Biografie (mai mult) artistică

Născut la Ploiesti în 13 februarie 1952, a făcut liceul la Timișoara, unde a și moștenit microbul scenei de la mama sa-  actriţă la Teatrul de păpuşi din Timişoara. Absolvent al IATC în 1976, până în 2021, în 45 de ani de scândură a sărit binișor de suta de roluri, cele mai multe începând din primăvara anului 1981 la teatrul Davila. Ceva l-o fi atras pe Dan la Teatrul din Pitești, poate colegii, poate comuniuunea mai strânsă (de oraș mai mic) cu publicul. Într-un interviu de-acum mulți ani își amintea cu multă plăcere de actorii-colegi de scenă care se duseseră în alt spațiu: Mihai Niculescu, Ion Focșa, Sorin Zavulovici, Cristian Tuță, dar și de Doamnele Teatrului – Ileana Zărnescu și Angela Radoslavescu…

„Fiecare rol e important… sigur, toți vrem să-l jucăm pe Hamlet. Nu e și cazul meu…” spunea cu ceva vreme în urmă –și cu multă modestie- acest actor dotat cu talent, simțire și inteligență, acest actor care ar fi putut fi un Hamlet foarte intens și –sigur- rămas în memoria spectatorului… În lipsa rolului lui Hamlet, menționez câteva din spectacolele în care evoluția sa a fost memorabilă: „Pescărușul” de Cehov, (regia Matei Varodi), „Cum se cuceresc femeile” de Woody Allen (regia Goange Marinescu), „O tragedie furtunoasă” de Dušan Kovacevič, „Patriotica română” de Mircea Ştefănescu” (regia Dan Tudor), „Bădăranii” de Goldoni (regia Matei Varodi)… „Căsătoria” de Gogol (regia Matei Varodi), „Bolnavul închipuit” de Moliѐre, (regia Dan Tudor), „Preludiu la Electra” de Petru Dumitriu și „Haina cu două fețe”, o foarte bună piesă a bulgarului Stanislav Stratiev (avându-i ca parteneri pe Ion Roxin și Andreea Raicu, ambii plecați de câțiva ani din lumea asta), „Belvedere” de AnaMariaBamberger (regia Dan Tudor), „Ciripit de păsărele” de Dinu Grigorescu (regia Matei Varodi) „Jucătorii” de Gogol (regia Mihai Lungeanu), „Negustorul de timp” de Matei Vișniec (regia Mihai Lungeanu), Bădăranii de Carlo Goldoni (regia Matei Varodi), „Durata medie de viaţă a maşinilor de spălat” de Elise Wilk (regia Monica Pop), „D’ale carnavalului” de I.L.Caragiale (regia Cristian Ioan)  

Dan Ivănesei a avut apariţii şi în producții cinematografice, în filme de lung şi scurtmetraj. Avea 24 de ani, când a fost ales de Sergiu Nicolaescu să joace rol principal în „Accident”

alături de consacrații George Mihăiţă şi Vladimir Găitan. Apoi a mai avut un rol în „Pentru patrie” tot în regia lui Sergiu Nicolaescu (1976), iar după 1990 a jucat în mai multe filme,inclusiv în „Amintiri din Epoca de Aur” (2009, regia Cristian Mungiu)

**

Reacții înlăcrimate ale foștilor colegi de scenă

La ceremonia de înmormântare am avut avut o scurtă discuție cu actorul Dan Andrei care a avut onoarea de a fi fost coleg nu doar pe scenă ci și cabina de machiaj cu Dan Ivănesei. Dan Andrei mi-a declarat că la venirea în teatrul Davila a fost impresionat de profesionalismul și eleganța și prestanța a 3 actori, șansa de a le deveni coleg convingându-l să rămână la DAVILA. Cei 3 actori care l-au impresionat pe-atunci nou-venitul Dan Andrei au fost Ion Roxin, Dan Ivănesei și Florin Dumitru, din păcate toți trei plecați de pe scena teatrului și a vieții.  

„Astăzi, -scria Dan Andrei pe contul său de FB–, teatrul este mai sărac. Colegul nostru drag, Dan Ivanesei, nu mai este printre noi. A fost un adevărat lord al teatrului românesc. Am avut marea onoare să joc alături de dumnealui, să împart aceeași cabină și, mai presus de toate, să mă bucur de prietenia unui om de o noblețe rară. Așa a fost cu toți: cu colegii, cu întregul personal al teatrului. Respectuos, elegant, blând și demn. Un prinț al scenei și un om pe care nu îl vei putea uita. Ani buni am urcat împreună pe scena Teatrului „Alexandru Davila”. Astăzi ne rămân amintirile, aplauzele și recunoștința. Îți mulțumim pentru tot ce ne-ai dăruit. Ne înclinăm în fața ta cu respect și îți spunem, pentru ultima dată, drum lin printre stele.”

Actrița Carmen Hancearec Roxin (acum retrasă la București) colegă cu Dan Ivănesei vreo 3 decenii, în multe distribuții a scris (tot pe FB): „Da, am avut un minunat partener de scenă. Dumnezeu să-i odihnească sufletul frumos.”

Actorul de mare talentAdrian Damian care la început de mileniu a jucat câteva stagiuni pe scena de la DAVILA (iar acum se luptă pentru salvarea teatrului din Focșani, succes MAESTRE!) a scris pe contul său de FB: „Cortina s-a tras mult prea devreme peste viața unuia dintre cei mai frumoși oameni care au călcat pe scena din Pitești. Ne-a părăsit Dan Ivănesei — un actor desăvârșit, dar mai presus de toate, un suflet de o delicatețe și o generozitate rare. ​Îmi amintesc și acum cu bucurie și emoție de primul spectacol în care am jucat alături de el – Cum se cuceresc femeile. Încă de la acele prime repetiții, Dan a dovedit ce înseamnă să fii un partener de scenă desăvârșit: un om de o bunătate rară, atent, generos și mereu pregătit să dăruiască un zâmbet cald sau o vorbă de încurajare… ​Săli de repetiții, emoții dinaintea premierelor, aplauze împărțite pe aceeași scenă la Teatrul din Pitești… amintirile alături de el rămân o comoară pe care o voi purta mereu în suflet. Scenei îi va fi dor de talentul lui, iar nouă ne va fi dor nespus de Omul Dan Ivănesei. ​Drum lin printre stele, dragă coleg! Cortina a căzut pe pământ, dar aplauzele noastre și dragostea celor pe care i-ai atins cu sufletul tău te vor însoți mereu.”

„Lumea teatrului românesc –scria criticul și damaturgul Dinu Grigorescu în revista Rinocerul – este din nou îndoliată. Actorul Dan Ivănesei, unul dintre cei mai apreciaţi şi longevivi artişti ai Teatrului „Alexandru Davila” din Piteşti, a încetat din viaţă la vârsta de 74 de ani, lăsând în urmă o carieră impresionantă şi o amprentă de neşters asupra scenei româneşti. Născut la Ploiești, cu studiile liceale la Timişoara, Dan Ivănesei a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti la clasa Beate Fredanov… După debutul său la Teatrul din Reşiţa, în anul 1976, şi-a legat destinul artistic de Teatrul „Alexandru Davila”, unde a activat din 1981 până la sfârşitul vieţii… Pentru colegi a fost un partener de scenă devotat şi un om de o rară eleganţă sufletească, iar pentru spectatori un actor autentic, capabil să emoţioneze şi să inspire prin fiecare apariţie. Dispariţia sa înseamnă o pierdere importantă pentru teatrul românesc şi, în mod special, pentru familia artistică a Teatrului „Alexandru Davila”. Redacţia revistei Rinocerul transmite sincere condoleanţe familiei îndoliate, colegilor şi tuturor celor care l-au iubit şi apreciat. Dumnezeu să-l odihnească în pace, iar amintirea sa să rămână vie prin rolurile pe care le-a dăruit scenei şi prin respectul pe care l-a câştigat de-a lungul unei vieţi dedicate artei teatrale!”

După anunțarea decesului, reprezentanții Teatrului „Alexandru Davila” din Pitești au transmis un mesaj în care se subliniază aportul artistic important, devotamentul față de profesie exercitată și respectul pe care actorul Ivănesei l-a arătat publicului: „Teatrul „Alexandru Davila” din Pitești și întreaga scenă argeșeană sunt în doliu. Actorul Dan Ivănesei a plecat dintre noi, lăsând în urmă ani de muncă pe scenă, devoțiune pentru meserie și publicul care l-a aplaudat. Prin prezența sa scenică, prin seriozitate și pasiune, Dan Ivănesei a fost unul dintre oamenii care au ținut vie legătura dintre scenă și comunitate. Colegii își vor aminti de el ca de un om dedicat, iar spectatorii ca de un profesionist, de fiecare dată credibil în rolurile pe care le-a interpretat. Teatrul pierde un om de echipă, iar publicul un actor care a făcut parte din povestea culturală a Piteștiului, a Argeșului. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Lumina rampei rămâne aprinsă pentru el!”, au scris reprezentanții teatrului.

La rândul său, managerul teatrului piteștean, actorul și regizorul Dan Tudor a transmis un mesaj emoționant subliniind valoarea profesională și umană a celui plecat precum și pierderea greu de suportat a comunității teatrale piteștene: „Dan Ivănesei, ultimul reprezentant al epocii de aur a teatrului argeșean. Regrete și amintire eternă, valoros și rafinat prieten!”

***

Am căutat să ilustrez cu fotografii din spectacolele în care a jucat în ultimii ani (poate mai vii în memoria spectatorului fidel), am găsit destule, dar poate nu cele mai semnificative pentru prestația sa actoricească. Ofer o galerie de instantanee din spectacole care cuprind cam 15 ani de la Căsătoria și Bolnavul închipuit, până la ultimele apariții de-acum 4-5-6 ani. Adică din Bădăranii lui Goldoni, în regia lui Matei Varodi (dintr-un deja depărtat 2019), din D-ale carnavalului și Durata medie de viață a mașinilor de spălat. În fotografiile anexate mai apar și alți actori care ne-au părăsit în ultimii ani: FLORIN DUMITRU, CRISTINA CARAGEA, PETRIȘOR STAN, EMILIAN CORTEA… Să le fim recunoscători pentru emoțiile pe care ni le-au generat, pentru timpul petrecut împreună. Un gând pios pentru toți, sper că au fost primiți așa cum meritau: cu aplauze!