Prinț și Rege
Ambii
Născuți
Sub
Semnul
Lui
“Decar”
Nicio
Legătură
Cu
Icar
Zborul
Lor
N-a
Fost
Din
Ceară
Și-au
Făcut
Piciorul
Arcuș
De
Vioară
Pentru
O
Simfonie
Rară
Prințul
Dobrin
Și
Regele
Hagi
Trubaduri
Panduri
Din
Margine
De
Balcani
Despărțiți
Doar
De
Bani,
Ani
Și
Destin!
Într-un timp
Normal
Dobrin
Ar fi jucat
Imediat
La Real
Îl tot cereau
Toreadorii!
Unicul
partid
I-a barat
Rapid
Drumul
Spre Madrid
Poarta
Spre Gloria
Lumii.
Ceaușescu
Se preocupa,
chipurile,
De popor
Cum să nu mai
Avem
Acasă
Fior
Din
Magia
lui Dobrin,
“Să se bucure
De el
Străinii?!
Acolo
Să-și numere
Țechinii?!
Dobrin
Este
Bun național,
Să joace
Numai acasă
Pentru români”!
Dixit
Tiranul.
Acasă,
Lumea
Aștepta
Prințul
Să apară
Noaptea
Sub
Lună plină
Măcar
O repriză
În Națională
Să înnobileze
Mundialul aztec
În grupa de foc
Cu Anglia,
Cehoslovacia
Și
Regina-Reginelor,
Brazilia.
La Guadalajara,
Dobrin
Ar fi fermecat lumea
Cu fotbalul lui
Sunet-fior de vioară!
Angelo, însă,
Tiranul nostru,
Nu al Padovei,
Plus
Camarila
“Câinilor roșii”
Și vreo doi
Ziariști
Otrăviți
L-au exilat
În tribună,
Fără pașaport
Fără
Drept la replică
Prințul n-a dansat,
În vara lui ‘70
Printre azteci,
Măcar
O clipă,
Gând
De recunoștință
Pentru calificare,
I-au arestat
Clipa de-o viață!
Crima
De la Guadalajara
A întristat,
Revoltat
Țara,
Dobrin
A rămas,
Ce folos,
Prinț nedreptățit,
Neuitat!
Peste
37 de ani
Într-o emisiune TV
“Idoli și Legende”
Live
Nicolae Dobrin
Și
Ștefan Iordache
Două genii
Unul lângă altul
În platou,
La Telesport,
Și încă un ceas
Și jumătate,
După,
La o cafea
Și-o țigară.
Marele Actor,
Uluitorul Hamlet,
Fascinat
Că stă lângă
Dobrin,
“Un dar dat de Dumnezeu
Nouă,
Românilor”,
L-a tot întrebat
Pe
Prinț
Care-i
Adevărul-adevărat
De ce
N-a jucat
La Guadalajara?!
Prințul
Însingurat,
Un Hamlet
Al fotbalului
Românesc,
El,
Nicolae Dobrin,
Prințul din Trivale,
Ne-a pus
Să jurăm
În fața
Lui Dumnezeu
Că nu vom
Spune
Nimănui,
Nu vom scrie
O literă
Fără aprobarea lui.
Am jurat,
Ștefan Iordache
Și eu
Sub crez sincer în Dumnezeu!
În mare,
Știam asasinii,
Dar ce ne-a
Mărturisit
Marele nedreptățit
Ne-a făcut statui
Cum lumii să-i spui
Când am jurat?!
Ce păcat
Că Prințul
A pus lacăt
Adevărului
Condamnându-ne
Să-l luăm cu
Noi,
Acolo, departe, departe…
La despărțire,
Dobrin
S-a răzvrătit,
Certând,
Parcă,
Destinul:
“N-a fost nicio
Crimă la Guadalajara!
Dumnezeu îi va judeca,
Eu i-am iertat!”
Prințul a iertat
Niște pigmei,
Bieții de ei!
Prințul
N-a abdicat
De la
Chinul de a fi Om!
Niciun român n-a uitat
Cum un Prinț
A fost asasinat
La Mundialul mexican,
Guadalajara,
Guadalajara,
Nu mai pot să mai ascult
Mariachis,
Mă înec
În lacrimi
De neuitare!
După,
Un sfert de veac
Hagi
Rege
Încoronat
La Pasadena
Și el
Jucător de geniu
Cu mai mult noroc
Fără de care
Rămânea
Un oarecare.
N-a trăit sub Ceaușescu
Ajuns
În agonie
Și n-a ajuns în
Temporizarea
Lui Angelo Niculescu.
Gică Hagi
Giuvaier
La Real,
Barcelona
Și Galatasaray.
Dacă ar fi cântat
Și Prințul
În aceste
Orchestre?!
Dacă…
Dacă…
Sigur,
Istoria
Se scria
Altfel…
Dincolo
De
Condițional
Faptul real:
Ambii
Ne-au
Dus
În
Rapsodie
Sub
Lună
Fericiți.
În comunism
Sau neo…
Am
Avut
Și
Prinț
Și
Rege,
Fără
A
Putea
Alege!
Ambii
Coechipieri
În
Vis
De
Poezie,
Sfânta
Noastră
Sărăcie
Dulce
Nostalgie…
Două
Răsărituri
De Geniu,
Dobrin
Și
Hagi
Împreună
Ne-au făcut
Trubaduri
De
Țară străbună
Condamnată
Să nu-și apună
Dorul de
Prinț
Și
De
Rege!
10 martie 2016, București\
Post Scriptum
Unul
Princiar
Celebrul ziar
“L’Equipe”
Și-a propus ca temă
Să nu lase
Lumea în dilemă:
“Dobrin
A fost cel mai bun
Fotbalist român
Din Istorie!”,
A scris
Ca un recurs
La memorie.
În cvintetul francez
Regele Hagi
E servant,
Gică Popescu,
Lăcătuș
și Boloni
Completează
Un alai
Domnesc
Înnobilat
De Prinț!
Când
Biblia
Gazetăriei sportive,
L’Equipe,
A dat
Un edict,
Verdict
Pentru
Noile generații
9G
Dobrin
Rămâne
Unicul
Prinț
Însingurat,
Singurul
Hamlet
Al Fotbalului Românesc!
8 iunie, 2016,
cititnd cotidianul L’Equipe, Paris
Cristian Sabău 