Lucrarea noastră îşi propune, folosind cele mai recente cercetări şi avansând noi opinii, să analizeze fenomenul aşa-zisei ”romanizări” a populaţiei autohtone getice (inclusiv cele ocupate dacice) şi a ”latinizării” limbii lor în procesul de formare a limbii române, având ca obiectiv stabilirea specificului limbii noastre, a statutului ei în cadrul familiei limbilor ”romanice” şi, în special, a relaţiei ei cu limba latină.

1. Geneza limbii unui popor nu se poate produce în afara procesului etnogenezei acelui popor. Procesul formării limbii române este o componentă fundamentală a etnogenezei poporului nostru. După lingvistica oficială, limba română s’a format în cadrul procesului de romanizare a dacilor. Romanizarea, însemnând ”a introduce civilizaţia romană” (DEX [1]), implică patru aspecte principale: asimilarea de către populaţia cucerită a culturii materiale şi a celei spirituale (obiceiuri, credinţe etc.) a romanilor, a caracterului lor, precum şi însuşirea limbii acestora.
Problema romanizării ridică mai multe probleme. Să observăm, pentru început…

Originea latină a limbii române este o teorie falsă care nu a fost niciodată demonstrată, dincolo de câteva asemuiri cu latina, lăsând la o parte cea mai mare parte a lexicului românesc sau atribuindu-i fie origine latină, slavă, turcă sau maghiară în funcție de ce cuvinte similare ca formă au putut exista în aceste limbi. În cele ce urmează voi prezenta ipotezele etimologice a două cuvinte (de bază) românești. Ambelor li s-au găsit etimologii slave, deși ambele au cognați în limba latină. Deși nu provin nici din latină…

Astfel verbul românesc a grăi, împreună cu ar. grai „cuvânt”, ar. grescu „vorbesc” mgl. gres „id” ar proveni, după Miklosich (Slaw. Elem., 20) din verbul sârbo-croat grajati „a orăcăi, a croncăni, a face gălăgie”, nici mai mult nici mai puțin. Miklosich era sloven și nu i-a păsat, probabil, că aduce o mare ofensă limbii române. Dar nici lingviștilor români…

La noi generalii sunt cu numele…nu prea mai avem barbati de stat cit despre generali, doar o amintire….

Un grup de generali francezi a adresat o scrisoare deschisă președintelui Emmanuel Macron, în care îl acuză că a comis un act „trădare” prin semnarea Pactului ONU pentru migrație, scrie presa franceză.

Semnat luni de 164 de națiuni, inclusiv de România, controversatul Pact privind migrația nu este obligatoriu din punct de vedere juridic, dar deschide calea pentru migrație, care este considerată „un drept al omului”, în timp ce orice critică la adresa acestui fenomen este văzută drept „un discurs al urii”.

Scrisoarea alcătuită de generalul Antoine Martinez și semnată de alți zece generali, un amiral și un colonel, precum și de fostul ministru al Apărării, Charles Millon, îl avertizează pe președintele Macron că decizia de a semna Pactul privează Franța de o și mai mare suveranitate și oferă un motiv suplimentar oamenilor…

La începutul anilor 2000, totul mergea perfect pentru elitele care aveau interese financiare și politice globale. Democrația liberală înainta victorioasă pe toate fronturile. Atentatele teroriste, în ciuda pierderilor cumplite de vieți omenești, nu păreau decât niște accidente de parcurs. Rusia, moștenitoarea URSS, părea pusă cu botul pe labe pentru totdeauna.

Apoi a venit criza, pe care, în ciuda responsabilității evidente pe care o avea marea finanță, politicienii au trecut-o pe nota de plată a claselor celor mai sărace. Oamenii obișnuiți din așa-zisa lume liberă au fost nevoiți să strângă cureaua ca să acopere găurile provocate de lăcomia, excentricitățile și incompetența marilor bancheri ai lumii

Chiar și în aceste condiții, după cum scria, în 2014, Gideon Rachman în The Economist, „orice scriitor care ar fi prezis că naționalismul va deveni marele val al viitorului ar fi fost tratat, în cel mai bun caz, ca un excentric”, Lumea părea să se îndrepte…