FUNDAŢIA ACADEMIA INTERNAŢIONALĂ ORIENT-OCCIDENT

Curtea de Arges, Bucharest – România, 2014

GALERÍA

Cesk Fortuny i Fabre (Esp), Ricardo Rubio (Arg), Marian Raméntol (Esp)

Jeton Kelmendi (Kosovo), Dmytro Tchystiak (Ucrania), Ricardo Rubio (Arg)

Ricardo Rubio (Arg) y Erling Kittelsen (Noruega)

Hasan Erkek (Turquía), Ricardo Rubio (Arg)

Kai-Mai Olbri (Estonia), Ricardo Rubio

Khazal Almajidi (Iraq), Ricardo Rubio (Arg), Hussein Habasch (Siria)

 

Hiroshi Taniuchi (Japón), Ricardo Rubio (Argentina)

Christian Sabau (Romania)

Crédit photo : Vincent Pontet coll. Comédie-Française

PERE –
REPETITION –
De : August STRINDBERG –
Mise en scene : Arnaud DESPLECHIN –
Scenographie : Rudy SABOUNGHI –
Costumes : Caroline de VIVAISE –
Lumiere : Dominique BRUGUIERE –
Son : Philippe CACHIA –
Avec :
Thierry HANCISSE (le Pasteur) –
Anne KESSLER (Laura) –
A la salle Richelieu de la Comedie Francaise –
Le 09 09 2015 –
Photo : Vincent PONTET

Père de August Strindberg, texte français Arthur Adamov (L’Arche Éditeur), mise en scène Arnaud Desplechin

 

Père (1887) du dramaturge suédois Strindberg signe la deuxième pièce d’un cycle naturaliste, ouvert avec Camarade (1886) et poursuivi par deux pièces devenues mythiques, Mademoiselle Julie (1888) et Créanciers (1889). Après des premiers textes de théâtre plus classiques – tragédies ou drames historiques –, l’auteur non seulement inscrit son univers dans un contexte contemporain et un réalisme social, mais il s’emploie…

Dependenţa, gelozia, invidia

Principalele riscuri în relaţia de cuplu sunt dependenţa, gelozia şi invidia, care au tendinţa de a închide relaţia (şi persoanele) în scenariile repetitive ale gesturilor, emoţiilor şi gândurilor.
Cel care a experimentat o relaţie blocată în dependenţă, gelozie sau invidie, ştie ce înseamnă să te simţi fără speranţă, neîndrăgostit de celălalt sau încărcat de resentimente împotriva sa.

Dependenţă

Legătura ataşamentului favorizează şi sprijină, în special în faza iniţială a relaţiei, formarea unei legături de ataşament în sine şi a unei griji care devine progresivă (paralel cu relaţia care se dezvoltă) indicele cel mai prezicător al duratei relaţiei în sine (Weiss , 1982; Ainsworth, 1982, 1989, Belsky, Nezworski, 1988; Hazan, Zeifman, 1994).
Pentru a stabiliza legătura se apelează la un ataşament din ce în ce mai dens şi intens până când devine atât de indispensabilă acea relaţie, că se trăieşte cu frica de a o pierde.

„Dacă urmărirea dezvoltării solicită un număr tot mai mare de tehnici și tehnologii, atunci este și mai multă nevoie de indivizi cu o gândire și capabili de reflecții profunde, dedicați cercetării unui umanism nou, care permite omului modern de a se regăsi pe sine, asumând noi valori de iubire, de prietenie, de rugăciune și de contemplație.”[1]

În epoca post modernă relația de ajutor găsește în figura profesională de counselor o resursă importantă caracterizată de capacitate de ascultare, de empatie și mai ales de afectivitate. Vorbind de ajutor nu mă refer la o acțiune gen caritas a zilelor noastre, dar la o conștientizare a relației de ajutor cât și a instrumentelor necesare și cu adevărat utile pentru ca într-adevăr relația să își îndeplinească misiunea. Pentru a asculta mă servesc de rabdare care vine din afectivitate și cunoaștere, pentru a intra în empatie deschid canalele de sensibilitate și detașare, pentru afectivitate…

de Nuccio Salis[1]

Un om privea cum valurile se despicau pe stânci. Observa acea mișcare cu mare interes, la adăpostul ferestrei din pridvorul casei. Era capturat în mod special de cum acel continuu du-te vino se prăbușea cu o violență zgomotoasă, înainte de a abandona stânca învăluită cu spumă, și mai ales cum, acea mișcare, în afara faptului că acoperea și reacoperea continuu stânca cu insistență, provoca de asemenea și zdrobirea algelor marine ferm atașate. Acestea dansau în ritmul refluxului furtunii marine, lăsându-se însoțite exact ca spicele de grâu pieptănate de vânt. Nu opuneau rezistență, așa evitau să fie smulse și sfâșiate de pe piatra pe care se stabiliseră. Din orice punct de vedere, această alegere, era o strategie inteligentă. Reprezenta, de asemenea, un fel de mod de a fi. Omul gândi că trebuie să existe o cuorioasă analogie între iarba marină care reapare de fiecare dată când un…

Seda, de Alessandro Baricco

Hace casi veinte años atrás, cuando leí por primera vez este pequeño libro, me sentí irremediablemente atrapada por sus personajes y la historia que contaba, quizás porque es una historia de amor. Pero no es simplemente una historia de amor, sino algo más, como si hubiera sido contada entre la realidad y el sueño. Su originalidad reside en pequeños capítulos orquestados como una obra de arte, que semejan acuarelas desdibujadas de otro tiempo, en las cuales, se mueven los personajes y las situaciones como en una danza quieta. Un lector avezado puede advertir la melodía que se desprende de los textos y tiene que ver con la naturaleza; el agua, el aire, los pájaros y seres que se mueven como ejecutando un vals leve, transparente. Toda la obra me recuerda un Haiku, ese mínimo y bello poema japonés.

El personaje principal, Hervé Joncour, compra y vende…