Fiori per Algernon è un romanzo scritto da Daniel Keyes a seguito del grande successo ottenuto da un suo precedente racconto, omonimo, scritto nel 59.
Keyes decide di ampliarne la trama e le tematiche, creando così uno dei più bei romanzi di fantascienza che io abbia letto sino ad ora. Tanto è stato acclamato e osannato dalla critica da essere entrato di diritto a far parte dell’Olimpo dei classici mondiali, non solo in ambito fantascientifico.
Questo per un fattore molto semplice. Le speculazioni scientifiche in esso contenuto sono in realtà semplici pennellate, abbozzate e oggettivamente possibili nella realtà. Niente alieni dunque, o astronavi e nemmeno robot.

Un gruppo di scienziati sta portando avanti una segretissima sperimentazione che consentirà al cervello umano di ottenere progressi impensabili in fatto di acquisizione di conoscenze e competenze. All’inizio, il team di ricerca opera sul cervello di un topo da laboratorio, Algernon. Ottenuti buoni risultati…

Entrevista a Silvia Ons

–¿Qué es la anorexia, que al parecer incumple con el abuso aunque es
compulsiva? Es difícil entender por qué es más habitual entre mujeres que
hombres.
-La anorexia surge generalmente durante la adolescencia, en el sexo femenino, y se ha incrementado en los últimos años en los países capitalistas. Casuística que invita a la indagación sobre la relación existente entre esta afección, la sexualidad femenina en la adolescencia y el capitalismo. Dice Freud que la neurosis alimentaria paralela a la melancolía, es la anorexia: La famosa anorexia nerviosa de las niñas jóvenes me parece una melancolía en presencia de una sexualidad no desarrollada… Pérdida de apetito en lo sexual, pérdida de libido. Freud no acentúa tanto la oralidad en sí misma, sino la melancolización ante sexualidad incipiente. Lo perturbador es el sexo. ¿Por qué es más frecuente en las mujeres? El factor desencadenante…

Entrevista a Mercedes de Francisco

El libro, publicado por las ediciones Grama, está lejos de honrar las falsas ilusiones de cierta literatura que la industria pone de moda cada vez que se cumple algún aniversario canónico.

De Francisco es miembro de la Escuela Lacaniana de Psicoanálisis (ELP) y de la Asociación Mundial de Psicoanálisis, también es docente del Nuevo Centro de Estudios Psicoanalíticos (NUCEP).

-¿Hay un nuevo amor, propio del siglo XXI, o hay una nueva manera de vivir el amor? En cualquier caso, ¿cuál sería el rasgo diferencial de ese nuevo amor?
-El diagnóstico que sociólogos, politólogos, filósofos hacen del siglo XXI, es que el amor ha perdido intensidad, se ha devaluado, está en decadencia y ello preocupa. Sin embargo, parece haber un acuerdo en considerar que el amor es parte fundamental de la vida para los seres hablantes. Freud afirmó que una civilización donde el amor pierde…

Foto: Darius Cornean (folosită cu permisiune)

Am fost sâmbătă în stradă, în Oradea, cu toți „fanaticii”, „habotnicii”, „proștii”, „bigoții”, „bătrânii” și cum vor mai fi fost ei numiți. Considerând însă că s-ar putea să nu fiu chiar un spălat pe creier, oligofren sau cu alte metehne care – după unii foarte agresivi – sunt singurele care fac posibilă credința, mi-am zis că aș putea articula niște argumente pentru gestul meu.

Mai întâi, să elimin aspectele negative. Nu am ieșit ca să aibă liderii sau organizatorii cu ce se făli. Foarte puțină istorie recentisimă. În iarnă, când s-a protestat pentru a atrage atenția opiniei publice asupra cazului Bodnariu, am ieșit din solidaritate cu familia. Chiar și după cele mai precaute interpretări, venite pe canale oficiale, dinspre Norvegia, situația era cel puțin suspectă de abuz.

N-am ieșit atunci pentru orgoliul unor pastori sau organizatori globali, n-am ieșit ca să se obțină un…