Crimele și ororile comise de comuniștii evrei împotriva românilor este un subiect care descrie atrocitățile și trădările făcute de comuniștii evrei împotriva românilor în perioada evacuării din Basarabia și Bucovina în special în vara lui 1940. Aceste fapte sunt parte a Holocaustului Roșu.

Subiectul pune în context istoric problema revizionismului istoric iudaic. Acesta nu încetează să rescrie istoria românilor în funcție de interesele străine românilor. Inventând antisemitisme false, apoi pictându-i pe români în culorile mincinoase ale unui oprobiu dezlănțuit contra unui neam întreg revizionismul istoric iudaic neagă Holocaustul Roșu prin care zeci de milioane de creștini dintre care peste două milioane de români au pierit sub bolșevici, conduși de cadre iudaice.

Scriitorii de rea credință au scris, pentru a ilustra minciuna că România ar fi “ucis, ucis, ucis”, despre jandarmi români operând în teritoriile ocupate de teroarea horthystă! Când minciuna lui Elie Wiesel este dezvăluită de Eugen Ionescu în direct…

L-am urmărit pe dl Profesor Nicolae Manolescu, invitat special în emisiunea lui Rareș Bogdan, la  Realitatea TV, în 10.02.2019. M-aș fi gîndit să mă întreb ce căuta acolo. M-am răzgîndit și nu m-am mai întrebat, cu atît mai mult cu cît, cocoțat pe cele mai inomabile culmi ale presei zilelor noastre, dl Profesor părea să se simtă în deplin confort. Nu mă feresc să spun că impactul vizual cu dl Manolescu m-a luat ca din oală. Mi l-aș fi dorit altfel și mai devreme, spunînd, de pildă, oriunde în spațiul public, măcar două vorbe în apărarea onoarei terfelite a unui scriitor, membru al Uniunii pe care o conduce. Despre mine vorbesc. A tăcut, a consimțit. N-aș prea crede că dl Manolescu n-a aflat despre această hăcuire în grup organizat, care a durat zile în șir. A și adus vorba despre mine pe un ton șugubăț, ca despre un…

     Mă întorc, dle Profesor Nicolae Manolescu, către mine și la „derapajul major” al unui „fost, totuși, șef la Europa Liberă” care a ajuns, în recviemul interpretat la patru mîini de Rareș Bogdan și de dvs., să „lupte împotriva libertății de expresie”. Încep prin a vă crede pe cuvînt. Nu mă uit în oglindă de teamă să nu devin narcisist. E drept că nu m-am înrolat în mainstream-ul elitelor culturale, mai ales al acelora care au sufocat prin partizanat politic mediul universitar. Aproape toți amicii mei au luat-o la goană într-acolo, ca albinele la urdiniș: dădea bine să ții strocul în aceeași cadență cu clubul păltinișenilor. Mi s-a părut infantil, modest intelectualmente și nul din punct de vedere al unei speculații cît de cît creditabile rațional să mă alătur regimentelor de eminențe cenușii pentru care societatea românească nu s-ar mai bălăngăni deasupra prăpastiei cu condiția ejectării în neant…

Cer scuze Suveranului Pontif pentru acest titlu ușor ireverențios, dar nu-mi place să fiu luat de prost. Vizita „apostolică” în România, într-o zonă de conflict și într-un context inflamabil nu cred că este făcută în necunoștință de cauză a situației. Așa cum știm, proiectul premierului Orban, „Trianon 100”, este în derulare. O componentă importantă – dacă nu cumva cea mai importantă – a acestui proiect este, pe de o parte, autonomia Ținutului Secuiesc, iar pe de altă parte autonomia „in integrum” a Transilvaniei. Iar punctul central al vizitei (ca să nu zic scopul) este chiar în centrul conflictului, la Șumuleu Ciuc, în Harghita, pe 1 iunie.

Din perspectiva „corectitudinii politice”, totul este în regulă. Sunt Rusaliile, la Șumuleu Ciuc este un important loc de pelerinaj, libera circulație a cetățenilor europeni în Europa e permisă și garantată, papa va veni și la București, va vizita Catedrala Mântuirii Neamului, unde va rosti…