Republica Moldova, august, 2025 (I)

sau cum se vede situația “pe teren”

*Cristian Sabău

Cum se vede “Moldova de dincolo de Prut” de la Bucureşti

Am scris de mai multe ori despre tupeul și superficialitatea cu care ziariști bine-cotați din presa de la București (să nu-i mai tot spunem “centrală” doar pentru ca apare în capitală, pentru că din unele publicații “centrale” au rămas doar ifosele) după câte o vizită de 3 zile în Moldova scriu câteva articole despre situația din republica Moldova. De fapt Republica Moldova pe care o vizitează în (mare) fugă, se rezumă la capitala Chișinău având și -neapărat- o coborâre în “beciurile –cu adevărat- domnești” de la Cricova la degustări de alese vinuri… Plăcută activitate care poate aprinde imaginația dar taie orice legătură cu situația… De fapt în articolele ce sunt publicate prin “presa centrală” situația de la Chișinău ține loc de starea de lucruri din Moldova. Pentru că de la Dunăre și mai nou Marea Neagră până la cel mai nordic oraș important – Ocnița există mai multe Moldove: O Moldova de Sud care are centrul la Cahul dar cuprinde şi Găgăuzia, o Moldova centrală cu centrul la Chişinău (dar și un “sub-centru istoric” la Orhei), şi o Moldova de Nord cu centrul la Bălţi dar şi cu centre mai mici la Edineţ, Briceni, Ocniţa şi Soroca, toate aceste capitale ale raioanelor omonime.Nu numai jurnaliștii români din Bucureşti, dar şi cei moldoveni din “presa centrală” de la Chişinău fac aceeaşi eroare, de a confunda Capitala cu Ţara. Nici nu-i de mirare că de-a lungul multor ani s-au scris destule articole lipsite de o bază de documentare serioasă, ca să zic aşa fără a vedea cum se desfașoară evenimentele – “pe teren”. Cea mai mare eroare a fost făcută atunci când prin anii 2000 s-a presupus (și s-a și spus/scris) ca așa-zișii pro-europeni vor câștiga detașat și au câștigat comuniștii lui Voronin, prietenul de un camion cu vinuri alese al javrei naționale române băsescu. Mai toți moldovenii fără să aibă prea multe informații reale despre situația din Romania l-au susținut cu elan pe același infractor băsescu (mereu albit de complicitatea justiției independente) de câte ori au avut ocazia doar pentru că “ne-a dat pașapoarte românești”. Din păcate, din calcul electoral, mai ales în primii ai ai regimului de triste amintiri și “realizări” băsescu, pașapoartele au fost împărțite și cui le merita și cui nu, fără prea mare atenție la adevăratele intenții (și/sau calcule) ale solicitanților. Și fără vreo discuție despre dorința fierbinte de a primi cetățenia română, dar într-o mascaradă de ceremonie în care între sutele de solicitanți deveniți români erau destui care nu vorbeau românește. Dar băsescu și-a atins obiectivele, a stat la cârma țării (că doar n-a stat Boc!) mult mai mult decât ar fi trebuit (era să scriu “meritat”, dar ar fi fost o mare eroare). Daca ar fi să sintetizăm, răspunsul la întrebarea “Cum se vede Moldova de dincolo de Prut de la București?”, ar fi Păăăi, am putea spune că se vede şi parţial şi deformată (sau “parţial deformată”?)

Cum vedea Republica Moldova secretarul general al Consiliului Europei

Pentru aceia care nu-și amintesc, Thorbjorn Jagland fost prim-ministru al Norvegiei și secretar general al Consiliului Europei (între 2009 și 2019). Viziunea acestuia despre Republica Moldova apărută în prestigioasa publicație The New York Times, urmărea punerea la curent a americanilor cu viața micii republici dintre România și Ukraina. O viziune în care oficialul european după ce le explica americanilor cam unde se afla Moldova pe hartă (și având în vedere cunoștințele “americanului mediu”, bine făcea) din care redăm în continuare câteva aspecte:

„Republica Moldova – o ţară mică, de doar 3,5 milioane de oameni – riscă să devină următoarea criză de securitate a Europei, cu potenţiale consecinţe dincolo de frontierele sale. Fostă republică sovietică dintre România şi Ucraina, RM se află la intersecţia dintre Estul şi Vestul Europei. De la declararea independenţei, în 1991, puterea a oscilat între Partidul Comuniştilor, care a optat mereu pentru legături puternice cu Rusia, şi partidele proeuropene, care s-au exprimat ferm pentru aderarea la Uniunea Europeană. În 2009, proeuropenii au venit la putere şi au înregistrat unele progrese în acest sens. Cu toate acestea, astăzi situaţia este mult mai puţin optimistă. În ultimii şase ani, s-a făcut foarte puţin pentru dezvoltarea economiei ţării şi instituţiilor statului. Corupţia rămâne endemică şi statul încă se află în mâinile oligarhilor, în timp ce veniturile mici au determinat sute de mii de moldoveni să plece peste hotare în căutarea unei vieţi mai bune”

„La sfârşitul anului trecut, un miliard de dolari a dispărut din trei bănci din ţară. Scandalul a ajuns să reprezinte eşecul statului de a proteja interesele cetăţenilor. Puţini cred că cei responsabili vor fi traşi la răspundere sau că banii vor fi returnaţi. Valoarea monedei naţionale a scăzut, ratele dobânzilor au explodat, iar recesiunea s-a conturat. Toată finanţarea din afară a fost suspendată, în aşteptarea acţiunilor concrete în lupta cu corupţia şi stabilizarea sectorului financiar. În cazul în care autorităţile nu reuşesc să îndeplinească cerinţele pentru restabilirea sprijinului extern, ţara se va confrunta cu turbulenţe economice grave. Programele sociale pentru cei săraci şi social-vulnerabili vor fi tăiate chiar înainte de durele luni de iarnă”

Textul politicianului norvegian (politician care nu s-a remarcat prin cine știe ce realizări) cu privire la Moldova de-acum câțiva ani e valabil și acum. Chiar dacă erau doar niște fraze generale încropite de echipa sa, exprimau realitatea, chiar dacă tonul era cam de profesor care-și mustra elevii cam leneși…  Mi se pare mie sau suna nu a încurajare ci a ameninţare, nici măcar voalată? Hai să fim serioşi, o formulare de genul „acest stat capturat de oligarhi trebuie să fie înapoiat cetăţenilor” se aplica foarte bine si Italiei lui Berlusconi si Spaniei lui Aznar si Rajoy.

Este clar ca “pe teren” în timp ce mulţi moldoveni îşi pun speranţele în Bruxelles, aşteptând de acolo salvarea, sunt destui aceia care optează pentru orientarea Moldovei către o Uniune Euroasiatică, în frunte cu Rusia. Dar si unii si ceilalți așteaptă lichidarea așa-zisei elite politice, de fapt ca și în România o adunătură de hoți, de evazioniști de spălători de bani negri, de traseiști politici si devalizatori de bănci cu conturi (grase) prin acele îndepărtate raiuri fiscale. 

„Întrebaţi un moldovean obişnuit cum variază nivelul vieţii sub conducerea diferitor partide şi veţi auzi că nu există nicio diferenţă”, continuă secretarul general al C.E. Cred ca Jagland n-a prea vorbit cu vreun “moldovean obișnuit”, daca ar fi facut-o ar fi avut surpriza de a constata ca “pe vremea lui Voronin nu era atata coruptie ca acum cu europenii astia”

În comentariul său, Thorbjorn Jagland vorbeşte şi despre „jaful secolului” şi urmările acestuia, precum recesiunea economică şi suspendarea finanţării externe. ”dar si despre situatia regionala sumbră dominate de conflictul ucrainean, care alimentează temerile privind reizbucnirea in orice moment a conflictului inghetat din regiunea transnistreană. „În ultimele luni, a existat o deteriorare gravă în relaţiile cu Transnistria, o regiune separatistă de-a lungul părţii de Est a RM, unde locuiesc vorbitori de limbă rusă. Acum două decenii, încurajată de Moscova, Transnistria şi-a autoproclamat independenţa, iar sute de oameni au murit în luptele care au urmat. De atunci, conflictul a fost îngheţat. Cu toate acestea, criza din Ucraina a stârnit temeri privind o eventuală reizbucnire a conflictului. Mulţi din Republica Moldova se tem că Transnistria ar putea deveni următoarea Crimee, anxietate care este alimentată şi mai mult de protecţia Rusiei pentru grupuri din regiunea separatistă. De cealaltă parte, liderii din Transnistria se plâng că Republica Moldova conspiră cu Ucraina pentru a-i menţine sub blocadă economică şi au ordonat mobilizarea armatei din regiune. La această etapă, un conflict militar în adevăratul sens al cuvântului este puţin probabil, dar, într-un mediu atât de tensionat, chiar şi nişte simple încăierări ar putea scăpa de sub control”, mai spunea Thorbjorn Jagland. Ei, niciodată un poți fi sigur, dragă Thorbjorn…
În această situaţie, oficialul european spune că foarte noul Guvern al Republicii Moldova trebuie să acţioneze decis pentru eradicarea corupţiei din instituţiile de stat pentru a nu se repeta “episodul Ucraina”: “nu trebuie să uităm că în Ucraina criza a început de la dezamăgirea profundă a oamenilor faţă de instituţiile politice. Moldova, de asemenea, trebuie să se gândească acum la securitatea democratică. Pe lângă măsurile urgente necesare pentru a stabiliza sectorul bancar, Guvernul trebuie să înceapă imediat epurarea oficialilor corupţi din instituţiile publice. Pentru început, trebuie să fie investigaţi zeci de judecători care au fost acuzaţi de abuz flagrant de putere. Organele de drept trebuie să facă, de asemenea, tot posibilul ca să aresteze persoanele responsabile de fraudele bancare masive. Pentru a oferi oamenilor încrederea că se va face dreptate în aceste cazuri, intervenţiile politice obscure trebuie eliminate din sistemul judiciar. Legea care ar garanta imparţialitatea procurorilor trebuie să fie puse în aplicare fără întârziere. Şi pentru a demonstra că nimeni nu este mai presus de lege, imunitatea de care beneficiază membrii Parlamentului ar trebui să fie redusă… Ca gardieni ai Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, Consiliul Europei va căuta cum să ajute Republica Moldova în efectuarea reformelor conform standardelor internaţionale. În pofida speranţelor diferite privind viitorul RM, atât Uniunea Europeană, cât şi Federaţia Rusă sunt interesate în succesul acestor eforturi. Nimeni nu va avea de câştigat de la un vecin slab, care aduce cu sine găuri negre financiare, crimă organizată şi migraţie necontrolate”, susținea cu temei secretarul general al Consiliului Europei (între 2009 și 2019), norvegianul Thorbjorn Jagland care dădea și câteva indicații/soluții Republicii Moldova pentru a consolida în orice democraţia: „Centrul Anticorupţie, Comisia Naţională de Integritate şi Procuratura Generală trebuie să fie pe picior independent, cu competenţe clare. Vor fi necesare restricţii drastice pentru a nu permite finanţări cu sume mari de bani în politică. De asemenea, vor fi necesare reguli noi pentru a pune sfârşit monopolurilor media şi pentru a oferi jurnaliştilor care critică o protecţie mai bună.” Dacă statul moldovean ar fi „eliberat de corupţie, acesta poate fi transformat. Dar, întâi de toate, acest stat capturat trebuie să fie returnat cetăţenilor” trăgea –acum câțiva ani- o concluzie firească Thorbjorn Jagland.

Cum vede Moldova un “vizitator obișnuit”?

M-as putea defini ca fiind un vizitator obițnuit, fie si doar pentru ca am vizitat Moldova de vreo 25-30 de ori, că am parcurs-o si pe lungime si pe lățime, ca am intrat in orașe si sate unde am vorbit cu moldoveni foarte diferiți ca nivel de instrucțiune (de la simpli țărani si muncitori la liceeni, studenți, agronomi, ingineri, universitari, ziariști, scriitori) și ca opțiuni politice (de la militanți comuniști la militanți “pro-europeni”). Am participat la evenimente de diverse tipuri, de la concerte, spectacole de teatru sau operă, lansări de carte si simpozioane până la nunți, sfințiri de fântâni, înmormântări sau parastase… În plus, citesc frecvent presa moldovenească online și pot zice că sunt -oarecum- la curent cu atât de ciudatele evenimente moldovenești de la accidentul mortal de la vânătoarea din Pădurea Domnească, unde de vină a fost bietul mistreț (din care a ricoșat glonțul ucigaș), dar decedat fiind, nu mai poate da socoteala, până la acel “jaf al secolului” de doar 1 mld de Euro, încă neelucidat… Și nu vreau să uit privatizările care au distrus întreprinderi înfloritoare (mai ales “kolhozuri milionare”) sau le-au adus în patrimoniul unor așa-ziși afaceriști care sunt în proporție de 80-90% doar niște hoți care se îmbracă la marile case de modă și vorbesc precum precupețele din piața (tot mai)  liberă… Chiar am văzut unul dintre acele “kolhozuri –altădată- milionere” din care au rămas doar ruine, mult mai triste decât cele ale strămoșilor daci și/sau romani. Și –încă o dată- generatoare de mare tristețe este o vizită într-o gară fie aceasta capitala Chișinău sau nodul de cale ferată din nord – Ocnița. Ca şi (la noi, românii) CFR-ul si CFM-ul a fost sabotat iar “transporturile pe sina” atat de economice si mult mai putin poluante au fost deturnate spre “transportul pe gumă” poluant și neeconomic dar generator de venituri imediate pentru “întreprinzători”. Mult mai triste, pentru că n-au fost cucerite din afară (sau poate, mai știi vreo indicație, vreun imbold or fi venit…)  Și nu vreau să uit nici prăbușirea vectorilor culturali de tipul librăriilor și a căminelor culturale, la agonia unor astfel de instituții asistând fără să pot face ceva…  Și vreau să amintesc doar de sabotarea şi lichidarea reţelei de librării săteşti “Luminiţa”, adevărate surse de cultură în mediul rural. Nu ştiu dacă se reușise ca fiecare comună (aici se spune SAT) a beneficiat de o “Luminiță”, în vreo 5 sate am văzut vestigiile acestora… Pe lângă care trec zilnic în mașini luxoase oamenii politicii și “liderii” care au pus mâna pe pământurile fostelor kolhozuri… şi prefer să închei acum această primă parte despre realitatea Republicii Moldova, ca să nu mă enervez, şi să-mi crească tensiunea. Pe căldura asta de 35C este total contraindicată orice fel de iritare… Urmarea în numărul viitor…