Fostul Ministru al Economiei Adrian Videanu declara în ianuarie 2009, la reuniunea din Braşov a Partidului Democrat-Liberal: „La Ministerul Economiei am în vedere o politică de reindustrializare a României şi o politică de asigurare a securităţii energetice a României…; industria este cea mai importantă componentă de valoare adăugată brută la creşterea economică a PIB”.

Domnia Sa avea dreptate când reaminteşte aportul industriei în economie; o face folosind conceptul de reindustrializare. Un demers corect – după toate probabilităţile.

Un demers care ne aminteşte de industria existentă până în 1989. Atunci, România era o ţară industrial-agrară. „Industrializarea socialistă”, aplicată cu rost, dar şi fără rost, a avut ca rezultat construcţia şi punerea în funcţiune a sute şi sute de fabrici, întreprinderi şi linii de producţie noi, răspândite în mai toate judeţele ţării. «Istoria României în date» (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003) consemnează principalele unităţi ale feluritelor ramuri, inclusiv acelea ale industriei uşoare şi…