Mecanismul care generează mobilizare la vot și consens majoritar politic în România a fost unul clădit pe demonizarea liderului, a partidului și a categoriei sociale care are opțiuni greșite. Oamenii au fost scoși la vot pe baza alimentării unei frustrări sociale canalizate către „hoți”.

Depozitul de resentiment și invidie este produs mai degrabă de un sentiment de genul „vreau mai mult, dar nu am cum pentru că fură ăștia”. Sigur că viața este grea de la noi în mod obiectiv, fiind specifică statutului de periferie pe care-l avem, însă furia populară a fost direcționată eficient către o grupare politică transformată imagistic în PCR-ul ceaușist.

Acum, însă, că „revoluția” a reușit din nou, se pune o întrebare simplă: cine va fi următorul dușman al poporului? „Dictatorul” a căzut, probabil va merge la pușcărie, PCR-ul diminuat și docilizat, cel mai probabil preluat de „reformiști” de tip Ponta, cu o agendă pe măsură…