În esență, tot mai mica economie românească din România, deposedată de resursele strategice, de pârghiile strategice și beneficiind de înzestrări minime și finanțări derizorii răspunde de tot și de toate și, în mod disproporționat, are în grijă 3/4 din populația aptă de muncă a țării.

Cu o productivitate la jumătatea celei a economiei aparținând capitalului străin, trebuie să plătească 70% din salariile din țară. Și nu obține decât 1/3 din totalul profiturilor, deși face efortul principal (circa 85% din totalul investițiilor noi). Ca un corolar, susține bugetul în proporție de 3/5. Prin comparație, economia străină n-are nicio grijă, nicio angara. Nu-și asumă ocuparea decât a 1/4 din forța de muncă, putând astfel plăti salarii în medie mult peste ce poate economia românească. Cu investiții minime pentru dezvoltare, realizează 2/3 din profituri, adică mult peste cota participării la PIB și la cifra de afaceri, semn clar că obține profituri de fapt…