
„Am făcut cunoștință cu Assange în urmă cu opt ani. Pe atunci locuia în casa prietenului lui, într-un sat mic din suburbia Londrei, cu brățară la picior. Nu accepta să vorbească în nicio încăpere unde existau pereți, pe niciun subiect, în afară de vreme. Credeam că exagerează. Atunci toți credeau așa.
Însă el insista și, lăsând telefoanele acasă, ne plimbam prin pădure, care era atât de curată, încât aveai senzația că ai putea fi ascultat și acolo. Assange povestea cum este organizată lumea. Mai exact, cum funcționează ipocrizia mondială. Cu mult timp până am început să avem suspiciuni, ne explica cum Google sau Twitter există doar pentru a a)Urmări pe toți, b)Dirija sentimentele mulțimilor.
Big Brother, una din cele mai monstruoase distopii, iată, a venit deja, e în fiecare zi cu noi, e în buzunarul nostru, iar noi ne bucurăm că ne-a făcut viața atât de comodă și interesantă.
Am…
Vezi articolul original 1.962 de cuvinte mai mult