V-o spun cu tristeţe şi, în acelaşi timp, cu teamă: timpul nostru se scurge mult prea repede. Noi, ca ţară, am fost infectaţi cu o boală perversă. Cei atinşi de ea văd totul în roz, nu mai identifică primejdiile şi, cu cât se instalează mai mult, cu atât îi rupe mai rău de realitate. Iar când se trezesc e prea târziu, nu se mai poate face nimic.

Ideologia pe care-am importat-o fără să ne dăm seama ne spală creierii, ne nivelează, ne îndobitoceşte făcându-ne să ne credem invulnerabili. Mă crucesc atunci când văd oameni care n-au nimic urlând isteric şi acuzând guvernul că atacă „proprietatea privată”. Căci, să fiu scuzat, ce anume deţine o familie care stă în chirie într-un apartament pentru care plăteşte între 30% şi 50% din cât câştigă şi care foloseşte maşina de serviciu? Sau, dacă vreţi, ce anume deţine o familie care şi-a…