La 15 ani după războiul din Irak, lucrurile se văd mult mai clar în această țară. Vălurile propagandistice au căzut: în primul rând, nu era vorba nici despre democrație, nici despre drepturile omului și în niciun caz despre arme de distrugere în masă. Era vorba despre resurse, despre petrol, și cum trebuie acestea exploatate, în beneficiul cui. Pe scurt și în termenii cei mai simpli, rețetarul este asemănător cu ce s-a întâmplat în România de după momentul „deschiderii”: țara este cucerită cu cele mai frumoase lozinci de către sistem, care îi promovează din rândul poporului pe cei dornici de a parveni, dar mai ales cu vădite înclinații de trădători, care îmbrățișează diverse culori politice, dar aceeași orientare: pro-occidentală. Cei din urmă sunt încurajați să practice o așa zisă ”politică”, într-o ciorovăială așa zis „ideologică”, personală și de grup continuă, care întreține opinia publică într-o confuzie generală, mai ales asupra intereselor…