La începutul anilor 2000, totul mergea perfect pentru elitele care aveau interese financiare și politice globale. Democrația liberală înainta victorioasă pe toate fronturile. Atentatele teroriste, în ciuda pierderilor cumplite de vieți omenești, nu păreau decât niște accidente de parcurs. Rusia, moștenitoarea URSS, părea pusă cu botul pe labe pentru totdeauna.

Apoi a venit criza, pe care, în ciuda responsabilității evidente pe care o avea marea finanță, politicienii au trecut-o pe nota de plată a claselor celor mai sărace. Oamenii obișnuiți din așa-zisa lume liberă au fost nevoiți să strângă cureaua ca să acopere găurile provocate de lăcomia, excentricitățile și incompetența marilor bancheri ai lumii

Chiar și în aceste condiții, după cum scria, în 2014, Gideon Rachman în The Economist, „orice scriitor care ar fi prezis că naționalismul va deveni marele val al viitorului ar fi fost tratat, în cel mai bun caz, ca un excentric”, Lumea părea să se îndrepte…